Cele mai recente trei poezii ale mele au fost publicate astăzi în revista „Parnas XXI” și pot fi citite AICI sau pe pagina de facebook a revistei: Parnas XXI.
„Noi sensuri”, sintagma care deschide acest grupaj de poezii, vine să amintească de posibilitatea regenerării energiei creatoare, aspect observat și evidențiat de însuși domnul Marcel Chișcă, editorul revistei, căruia îi mulțumesc, și pe această cale, pentru publicare.
Expun, în continuare, poezia care dă titlul acestui articol și care conține sintagma amintită.
Plouă
Artistul plânge Noi sensuri vor răsări Din pământul ud
De mult a fost întreruptă activitatea pe acest blog, cum, de altfel, a fost și îndeletnicirea mea scriitoricească. Motivele pentru care am luat această pauză imperioasă sunt irelevante acum, pentru că, iacă-mă, reîntoarsă, în toată splendoarea, cu multe noutăți însemnate.
Mai întâi, Fundația Ithaca din Spania, condusă de poetul Germain Droogenbroodt, care promovează poezia și, implicit, poeții în lumea întreagă prin programul „Poezie fără Frontiere”, a difuzat zilele acestea poezia mea Iluzii, care a fost tradusă în 38 de limbi și publicată în numeroase reviste de literatură din peste 30 de țări din Europa, America, Africa și Asia. Nu pot să nu mulțumesc tuturor traducătorilor și colaboratorilor Fundației pentru bucuria pe care mi-au făcut-o.
Apoi, o deosebită surpriză mi-a făcut și publicația „ACC Shanghai Huifeng Literature” din China, care, cu ajutorul colaboratorilor săi, a realizat o superbă caligrafie după traducerea în limba chineză a acestui poem.
Caligrafie după traducerea în limba chineză a poeziei Iluzii de Iuliana Pașca
Trebuie să menționez și faptul că, din ianuarie 2024, am plăcerea de a traduce în limba română poeziile din acest proiect care, după cum sugerează și numele („Poezie fără Frontiere”) unește oamenii prin poezie creând punți între diverse culturi.
În încheiere, las textul poeziei Iluzii în forma originală din limba română, dorindu-vă, dragi cititori, să vedeți în orice împrejurare, fărâma de speranță.
ILUZII
din culisele unui teatru imens
un univers rece
a înlemnit animatorii
cu indiferența unui zeu
în noaptea interminabilă
haosul infertil domină
ultimele sentimente
agățate de sforile unei marionete
ca niște franjuri de gheață
printre degetele mâinilor cioturoase
privește cu ochi visători
speranța
Iuliana Pașca – Reflectările unei molecule (volum trilingv română, italiană, engleză – traducerile aparțin autoarei; distins cu premiul Marin Ifrim pentru debut – acordat de revista „Literadura”; editura eCreator, Baia Mare 2020)
Așa începe prezentarea volumului de poezii Reflectările unei molecule în revista „Parnas XXI – versuri de ieri și de azi”.
După o pauză de câteva luni, în care m-am ocupat, în special, de traduceri, întoarcerea la poezie mi-a fost favorizată de invitația domnului Marcel Chișcă de a trimite câteva poeme pentru blogul-revistă „Parnas XXI”.
Mai jos, poezia care deschide grupajul de astăzi:
Dualitate
Afară – o lume cu bube
și riduri în jurul ochilor de lumină
ca străzi pustii între inimă și soare
pe care picură lacrima singurătății;
oameni inerți ca lumânări de oase
în așteptarea ultimei licăriri.
Înăuntru – o altă lume (sau aceeași?)
cu visuri surpate
în pietrele arterelor,
simțiri interzise,
oameni care merg
spre marginea ființei
cu sufletele în palme
– flori înghețate
peste dorurile din morminte.
Gândurile de ne-cuvântat
trăiesc în această lume interioară
fundamentală,
iar existența lor
creează o sirenă infernală
ce iese dintre
picioarele tăiate ale Adevărului.
Alte poezii, precum Protest perpetuu, În mijlocul meu, sau Awakening, Apocatastază și Căutare, pot fi citite aici: ParnasXXI – versuri de ieri și de azi.
Astăzi a apărut numărul 19 (martie, 2021) al revistei literare trimestriale „Literadura”, unde, la paginile 16 și 17, mi-au fost publicate cele mai recente poezii: Dualitate, Iluzii, Renaștere continuă, Bleu Marin, Sinestezie și Identitate.
Cea mai recentă revistă a editurii Ecreator, „Vlăstare băimărene”, apărută în luna decembrie a anului abia încheiat, este un proiect de excepție, organizat de Ioan Romeo Roșiianu, directorul revistei, și realizat cu sprijinul municipiului Baia Mare.
Revista însumează un număr impresionant (peste 80) de scriitori debutanți („vlăstare”), precum și câteva „confirmări”, sau scriitori care au debutat deja cu cărți publicate la editura Ecreator, fiecare dintre aceștia fiind născut/ crescut/ mutat în zona Băii Mari.
Cu ocazia publicării în această revistă, scriitorii au primit și diplome specifice creațiilor lor, o surpriză binevenită, mai ales că acestea au fost primite în pragul sărbătorilor de iarnă.
„Semne de întrebare” este titlul uneia dintre poeziile care mi-au fost publicate în această revistă, și pe care o redau mai jos, în speranța că noul an va aduce cu sine mai multă înțelegere.
Semne de întrebare
Pisica zace pe asfalt
cu mațele întinse în mijlocul drumului
ca niște mirate semne de întrebare.
Mașinile trec nepăsătoare peste ele,
una, două, trei,
văzându-și de cauciucurile lor scumpe,
pentru că mașinile nu au suflet(e) înăuntru,
dacă ar avea, s-ar opri
să vadă ce-i cu semnele de întrebare…
Căruțele au suflet!
Căruța aceea plină cu pănuși
s-a oprit,
iar sufletul său răspunde deja
semnelor de întrebare.
Prin medierea prietenului Keresztesi Zsolt Albert de la Cenaclul Ars Retorica, domnul Geo Galetaru a publicat și cinci dintre poeziile mele în revista sa, „Sintagme Literare”, Nr.5 (46), Oct, 2020, alături de alte texte ale unor scriitori români.
Volumul Reflectările unei molecule, apărut anul acesta la editura eCreator din Baia Mare, a primit premiul „Marin Ifrim” pentru debut la concursul lansat de redacția revistei „Literadura”.
Secțiunile concursului:
volum debut cu premiul „Marin Ifrim”
volum scriitori consacrați cu premiul „Ion Caraion”
Premiul „Ion Caraion”, în valoare de 500 de lei, a fost câștigat de scriitorul Alexandru Sfârlea cu volumul Obiecte și voci, editura Școala Ardeleană, Cluj Napoca, 2020.
Premiul „Marin Ifrim” pentru debut, în valoare de 500 de lei, a fost câștigat de Iuliana Pașca cu volumul Reflectările unei molecule, editura eCreator, Baia Mare, 2020.
Vorbind despre volumul de versuri Reflectările unei molecule, Daniel Marian afirmă că:
În afara universului omologat, avem predestinare şi îndeosebi acolo ne aflăm. Suntem liberi la universurile proprii. Devine posibilă şi teribilă alcătuirea dintre eul şi eul care sughit unul după acelaşi. Cea mai tare este tentaţia moleculei indigo, în care dospim fiinţa pentru a deveni cât mai fiinţă, şi mai fiinţă. În dorinţa de a se uni cu ea-metafora, Iuliana Paşca se rostogoleşte şi face tumbe într-o arenă a necunoscutului, optând pentru infinetizimal şi dezvoltând energii nebănuite pentru o contracţie suficientă, energizantă, putând fi considerată chiar dezamorfică. „Reflectările unei molecule / Riflessioni di una molecola / Reflections of a molecule” sunt despre substanţă, mai puţin despre forme. În fond, pe cine ar mai interesa formele azi, când e plin de forme, se nasc forme la tot pasul, de când cu impimantele 3D… Substanţa, asta a devenit problema, unde e substanţa…
Subiectul nebuniei este unul complex și controversat. Nebunia emerge din interiorul ființei, deci, se poate accepta că este o experiență sufletească și, prin urmare, este subiectivă. Tema nebuniei, a alienației mintale, numită și demență, sminteală sau țicneală, este prezentă în numeroase texte, atât literare, filosofice și religioase, cât și științifice. În cele ce urmează, se va arăta ce însemnătate i s-a atribuit acesteia de-a lungul timpului, care era atitudinea față de persoana afectată de această „boală” și cine erau cei care hotărau când o persoană ieșea din limitele „normale” ale societății, precum și ce metode de tratament ofereau sau impuneau aceștia. În literatură, în particular, nebunul ne reamintește că ceva nu funcționează așa cum ar trebui în societate, ne demonstrează că în spatele fațadei, al realității aparente, care constituie o mască, se ascunde o altă realitate, care este adevărata esență a lucrurilor.
Iuliana Pașca 